„Ca a nopții stele, ca a zilei zori”
Pur Când poeții tac e gălăgie. Liniștea își înghite muțenia și suflul odată cu scrisul. Creierul tace în goliciunea unei clipe odihnindu-se pe pieptul unui vers. În baia publică, se ascund gândurile torturate de zâmbetele…
Citește mai departe