Luni, 21 martie 2022, cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei, Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița a celebrat evenimentul într-o manieră personalizată.

Încă de la primele ore ale dimineții, elevii școlii au dedicat fiecare cel puțin o poezie, proprie sau a unui scriitor consacrat, unei persoane dragi. Textele alese au fost apoi scrise pe bucăți de hârtie și așezate pe copacii din curte sau pe gardul școlii, astfel încât poezia s-a simțit bine în școală de ziua ei.

La ora 12.00 în spațiul generos al CDI a avut loc un eveniment cu public, destinat acestei zile. În cadrul proiectului „Ce Carte Dăruiești”, s-a derulat activitatea „Ziua Internațională a Poeziei – sărbătorită în bibliotecile școlare” inițiat de CCD Bistrița-Năsăud, responsabilă cu organizarea activității fiind bibliotecar Margareta Pop în parteneriat cu Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, reprezentat de bibliotecar Nicoleta Butuza.

Evenimentul organizat cu prezență fizică la CDI-ul de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” a inclus recital de muzică și poezie, lansare de carte, prezentarea coordonatorilor și a elevilor din unitățile de învățământ implicate în activitatea 2 din cadrul proiectului „Ce Carte Dăruiești”.

Printre altele, scriitorii tineri ai acestor școli și-au recitat creațiile alături de cunoscători, ce împărtășesc aceeași plăcere de a scrie poezii. Participanții la eveniment care au prezentat creațiile proprii, au fost de toate vârstele, de la clasa a VI-a până la clasa a XII-a, din mai multe școli din județ, aceștia fiind acompaniați la chitară, în timpul recitării, de către eleva Rada Măierean. Recitarea poeziilor nu s-a făcut doar în mod tradițional, față în față, ci și cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicare, astfel că poeziile au putut fi prezentate și de cei care nu erau prezenți la eveniment, prin intermediul videoclipurilor sau al înregistrărilor audio.

Un eveniment special a fost realizat de o absolventă a Colegiului Național „Andrei Mureșanu”, Bocskai Eliza-Blanka, bucuroasă că revine în spațiul familiar al școlii ei, care și-a lansat volumul de versuri „Trioleină”. Nu se poate spune că Eliza a fost o simplă elevă a școlii, ci și olimpică, iar mai apoi poetă, încă de la o vârstă fragedă. A început să scrie din suflet, să participe la concursuri și olimpiade de limba română și de limba maghiară și să dezvolte apoi o pasiune pentru tot ceea ce înseamnă literatură. Aceasta a făcut parte și din echipa de reporteri de liceu, CNAMonline,  unde a activat cu multă implicare, contribuind la realizarea volumului omagial dedicat centenarului Marii Uniri, intitulat „Zece clădiri emblematice în 100 de articole pentru 100 de ani”.

Eliza a prezentat povestea sa despre cum a început să transpună în poeme ceea ce simte, reușind astfel să întocmească volumul de poezii intitulat „Trioleină”, scris în trei limbi – limba sa maternă, maghiară, limba română și  limba engleză. Prefațarea volumului a fost realizată de fosta sa profesoară de limba română din clasa a VI-a, Aurelia Hîruța, cu care a colaborat de-a lungul anilor. La eveniment au fost prezente și profesoarele care au realizat corectura poeziilor, textele în limba maghiară au fost corectate de profesoara Sztankovszki Enikö, cele în limba engleză de profesoara Monica Strungar.

În continuare, profesorul de logică și filosofie, Ciutan Brumărel, a creat un moment magic, recitând poezii ale unor autori români consacrați. Recitalul a alternat cu melodii interpretate de profesorul Sorin Găzdac, pe acorduri muzicale, într-un moment unic, care a ajuns la inimile invitaților.

La eveniment a luat parte directoarea colegiului, profesoara Monica Buboly, care a adresat participanților un cuvânt de bun venit, amintind de un alt eveniment important pentru Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, SĂPTĂMÂNA FRANCOFONIEI 2022 la CNAM care a debutat prin proiectul „Bienvenus en Franche-Comté” .

Interviul zilei

La final, Bocskai Eliza a fost de acord să răspundă la câteva întrebări despre experiența ei de scriitoare aflată la început de drum.

Reporter: Ce emotii ai când scrii? Spre exemplu, care a fost starea ta când ai scris prima poezie?

Eliza: Aveam sentimente naturale, un mix.

Reporter: Care este numele primei tale poezii?

Eliza: Parallels, în ordine temporală.

Reporter: Te inspiră, ca pe alti poeți, ceva anume să scrii?

Eliza: Aș zice că găsesc inspirație în lucruri, nu e vorba de ceva anume, ci mă raportez la ceva. Inspirația nu cred că  e ceva sau de la ceva, poate fi orice, e ceva din relația cu lumea.

Reporter: Am înțeles din discursul tău că scrii despre viața adolescenților. Transmiți prin poezii și etapele prin care trece un adolescent al secolului?

Eliza: Da, sper că asta îmi iese. Am încercat să descriu o parte din cultura în care noi am crescut. Perspectiva e, bineînțeles, singulară, personală, dar cred că redau o experiență comună.

Reporter: Ai un poet care te inspiră, ai un stil asemănător lui sau ai descoperit alte stiluri?

Eliza: Nu am un model, să zic așa. Îi citesc pe mai multi, dar asta e firesc. E un „must” în cazul meu, iar stilul meu e încă în dezvoltare. Mi-am găsit mai multe note și, apoi, normal, mai caut.

Reporter: Prin ce aduci ceva nou în poeziile tale, te folosești de anumite jocuri de cuvinte sau adaugi ceva ce diferă de restul poeziei?

Eliza: Jocurile de cuvinte, da, sunt importante pentru mine, mai ales că gândesc în trei limbi. Cred că un răspuns relativ bun la această întrebare l-ai găsi în introducerea pe care mi-a făcut-o doamna profesoară.

Reporter: Ce fel de cărți preferi? Îmi poți da numele unor cărți care îți plac?

Eliza: La poezie depinde de autor, dar o să îți spun preferatele din cărțile pe care le-am citit recent… „Sfârșitul singurătății”, de Benedict Wells, „Cum să opresti timpul”, de Matt Haig, „Orice”, de Philippa Gregory, ”Pașii pierduți”, de Alejo Carpentier, „A villámkölyök”, de David Grossman.

Reporter: Legat de ziua de astăzi, ce ți-a plăcut mai mult la tot evenimentul?

Eliza: Că le-am revăzut pe profesoare și momentul domnului Ciutan. Cel mai mult, sincer, mi-a plăcut că am revenit la o activitate „marca CDI”. CDI era parte integrantă a vieții mele de elev, de dinainte de pandemie.

Reporter: Ti s-a părut că prin evenimentul acesta a fost celebrată frumos Ziua Internaționala a Poeziei în CNAM?

Eliza: Da, chiar a fost frumos!

Reporter: Ce te-a surprins?

Eliza: Că lumea m-a felicitat atât de mult. Mi s-a părut că au fost multe felicitări din multe părți. Chiar nu știu cum să mă comport când mă felicită cineva sau primesc complimente.

Reporter: Așadar, îți place să faci asta ca să te simți bine?

Eliza: Să scriu? E un manifest, cred, îmi manifest dorința de autoîndeplinire. Mi-a fost ruține când am început să scriu. O porție serioasă de rușinică am simțit. Inclinarea artistică e luată drept, un fel de anormalitate. Și până am ajuns la un anumit nivel de autocunoaștere nu eram deloc mândră că scriam, dar pentru autocunoaștere, e nevoie de exerciții, în cazul meu era scrisul și normal că descopeream și lumea. Așa că, să ajung să mă accept așa cum sunt, a trebuit și încă mai trebuie să scriu mult.

Reporter: E bine că prin asta chiar trăiești, nu e ceva făcut numai pentru lume, nu?

Eliza: E pentru lume, e „giving back”. De exemplu, de ce te îmbraci dimineața? Lumea te-a înzestrat cu simț și stil, pentru care săînveți să-l dezvolți, involuntar inveți. E o normă socială să nu ieși din casă dezbrăcat, dar dacă îți place cum arăți, mediul înconjurător e mai sănătos. Că unora nu le place, asta-i altceva. Nici ție nu-ți place tot, dar având griă de chestii din acestea – cum scrii, ce scrii, ce bei, cum și unde călătorești – dai sens lucrurilor, al căror sens e să le dăm sens.

Reporter: Ai și o altă pasiune?

Eliza: Ce consideri tu că este pasiunea? Civismul, să zicem, cred că s-ar încadra sub definiția pasiunii, sau, mai mult felul de a fi.

Reporter: Asta sună frumos! Mulțumesc mult pentru timpul acordat!

Eliza: Cu mare plăcere!

Vlad Mihai, Bindiu Neluța, reporteri de liceu

Foto: Prof. Karina Ciuruș, prof. Aurelia Hîruța