Pe 11 aprilie 1858, s-a născut la București, scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea
B Șt. Delavrancea la 60 de ani, imagine apărută în volumul B Șt. Delavrancea-Opere II, Editura pentru Literatură 1965
Fiu de clăcași neștiutori de carte, el ajunge profesor universitar, deputat, avocat, gazetar, scriitor și ministru. Despre originea sa, scriitorul a amintit deseori pătruns de un sentiment de iubire față de „stratul popular revărsat de la țară, pe marginile capitalei”, în mijlocul căruia s-a născut și a copilărit și față de străbunii săi, „țărani și ei pe care nu-i vei găsi, în cronici, nici ctitori zugrăviți în biserici”. Și „Țăranul de la Dunăre”- cum se prezenta în parlament în 1894, deputatul de Prahova, Delavrancea – declara plin de mândrie:
Ilustrată maximă pe carte poștală, editura Papet – La principele Nicolae – București, cu ștampilă specială 14.11.1984, Focșani pe marca poștală emisă în data de 31.03.1958 (colecția Ion Stancu).
„Am dreptul și onoarea de a vă spune: <<da sunt țăran!>>. Părintele meu n-a fost nici boier, nici negustor, ci țăran, clăcaș împropietărit în ’64… și suntem prima generație a neamului care a învățat carte. ”
Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.
Imagine din cartea, NUVELE, Editura Eminescu 1986.
În 1878 publică primul său volum, de poezii “Poiana lungă. Amintiri”, semnată doar cu prenumele Barbu. Din opera sa fac parte nuvele și povestiri precum: Sultănica, Domnul Vucea, Hagi Tudose ș.a., basme: Neghiniță, Palatul de cleștar ș.a., proză poetică: Nu e geaba cafea, Sadi-El-Mahib, precum și dramaturgie: Trilogia Moldovei: Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafărul (1910).
Cristian Stancu, reporter de liceu
Be the first to comment on "Despre Barbu Ștefănescu-Delavrancea"