După susţinerea probei scrise a olimpiadei ,,Lectura ca abilitate de viaţă”, joi, 20 aprilie 2017, ora 16:00, participanţii aveau să se îndrepte spre Sinagogă, pentru a-i cunoaşte pe scriitorii bistriţeni Dan Coman şi Marin Mălaicu-Hondrari. Tot acolo a apărut după ceva timp şi scriitoarea contemporană Ioana Nicolaie. După finalizarea activităţii, scriitorul Marin Mălaicu-Hondrari a acceptat să fie intervievat de unul dintre reporterii de liceu ai Colegiului Naţional ,,Andrei Mureşanu”.

Reporter: Ce părere aveţi despre OLAV 2017?

M.M.H.: Eu nu ştiu foarte multe despre OLAV, dar de la întâlnirea de acum, mi-am dat seama că se adună tineri foarte faini şi care au preocupări din domenii mai diverse; nu-i interesează strict o materie, să zicem, ci ştiu multe şi despre literatură sau despre filme, despre muzică, ceea ce mi se pare foarte fain. Sunt altfel de olimpici, să zicem.

R: OLAV se află la cea de-a cincea ediţie. Aţi fost prezent în fiecare an?

M.M.H.: Nu! Dan Coman, el a participat.

R: Credeţi că lectura are un rol important în viaţa adolescentului de azi?

M.M.H.: Ştiu că sună aiurea, dar chiar este importantă, pentru un fapt foarte simplu, nu pentru că îţi cere cineva să citeşti, ci pur şi simplu ca să te poţi exprima. Citeşte ca să poţi să-i spui prietenului tău, de exemplu, ce simţi sau prietenei tale, pentru că altfel nu vei ştii să-i spui, nu vei avea cuvinte, nu vei avea limbaj. Cine nu citeşte, este un soi de primat.

R: Aveţi deja propriile cărţi, însă, în ciuda acestui fapt, citiţi în continuare, nu?

M.M.H.: Oh, da, da. Foarte mult! Foarte mult!

R: Credeţi că olimpiada ,,Lectura ca abilitate de viaţă” este mai importantă decât stilul clasic al olimpiadei de limba şi literatura română?

M.M.H.: Da, cu siguranţă! Adică lucrurile trebuie adaptate în primul rând la lumea în care trăim. Tinerii sunt altfel decât erau pe vremea noastră, de exemplu, când mergeam eu la olimpiade. E firesc!

R: Care credeți că este cea mai potrivită locaţie pentru desfăşurarea acestei olimpiade?

M.M.H.: Cred că oriunde ar avea loc olimpiada, copiii sunt atât de frumoşi, atât de inteligenţi, încât s-ar simţi bine oriunde şi imediat şi-ar face simţită prezenţa. Dar eu, bistriţean fiind, să zicem, din judeţ, mă simt foarte bine că are loc la Bistriţa.

R: Credeţi că lectura este considerată un factor inutil de către adolescenţi? Sau este doar o speculaţie?

M.M.H.: Cred că e o speculaţie, doar, fără bază, pentru că eu particip relativ des la întâlniri cu tinerii, la licee şi știu că citesc, îi văd citind. La Bucureşti în metrou, de exemplu. Da, eu cred că se citeşte în continuare.

R: Sunteţi deja un scriitor foarte cunoscut. Ce efecte credeţi că are o întâlnire cu un scriitor contemporan pentru nişte elevi?

M.M.H.: În general, prima reacţie la o întâlnire cu mine… sunt uimiţi că există şi astfel de scriitori şi asta îmi place foarte tare, ca şi cum ar zice ,,Du-te dom’le, ăştia chiar sunt vii, trăiesc şi ei, îi preocupă ce ne preocupă şi pe noi sau i-a preocupat la un moment dat ce ne preocupă şi pe noi”. Cam asta ar fi,în plus, îşi dau seama că literatura poate fi chiar cool. Chiar aia din manual, dacă ştii cum să o predai, dacă ştii ce să spui despre ea, e ok.

R: Aveţi un anumit factor de inspiraţie atunci când scrieţi?

M.M.H.: Nu, nu. Nu, nu, nu.

R: Care este mesajul lui Marin Mălaicu-Hondrari pentru OLAV-işti?

M.M.H.: Să citească, dar să nu uite nici de căsuţele din tabelul lui Mendeleev, pentru că sunt la fel de importante precum cărţile din bibliotecă.

Vlad Răzvan Moldovan, reporter de liceu C.N.A.M.