Final de liceu – confesiuni de reporter din generația de zece… la distanță!

Odată cu finalul de an școlar se încheie un capitol pentru absolvenții de liceu de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”care au făcut parte din echipa de reporteri a ziarului CNAMonline, la zece ani de la înființarea publicației. 

Printre absolvenții care au avut parte de gestul de adio special, menit să respecte normele de sănătate actuale, dar mai ales să onoreze o promoție de CNAM-iști, s-a  aflat și o generație de reporteri de liceu care, de acum pășind în viața de adult, lasă în urmă lecții și amintiri ale clipelor unice care ne învață ce înseamnă să fii jurnalist la CNAMOnline. Amalia Rus, Carmen Maria Rus, Andrada Vălean, Ioana Boca-Cilian, Daniel Flore, Elisabeta Nicolae, Ariana Clapou și Mirela Pintican ne-au ajutat cu toții pe noi, colegii lor din generațiile care-i urmează, să formulăm șapouri, să edităm texte, să facem activitate de teren, ne-au arătat că fără a ne dărui nu putem crea nimic magic și ne-au făcut să zâmbim mult la ședințele de redacție.

Ei sunt a zecea generație a ziarului CNAMonline, care, în an aniversar, au absolvit liceul la… distanță, au încheiat o etapă în mediul online, așa cum, mai în glumă, mai în serios, s-au antrenat în paginile ziarului să scrie despre ei și despre colegii lor, despre comunitatea bistrițeană, despre performanțe și nereguli, despre neprevăzut și despre alegeri…

Un mesaj sincer – așa s-ar putea descrie momentul dedicat absolvenților claselor a XII-a de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, unde vineri, 29 mai, de la ora 19.00, s-a auzit Gaudeamus și Ani de liceu din difuzoare și s-au lansat baloane albe și albastre de sub bannerul al cărui design a fost conceput de un duo elev-diriginte, Raluca Crăciun-prof. Karina Ciuruș, în timp ce pe gardul școlii, pe măști chirurgicale, au putut fi citite parafrazări precum ,,Ultima noapte de licean, întâia noapte de absolvent”, și „O scutire pierdută”, aluzii referitoare la opere clasice pentru completarea atmosferei pline de emoție, dar și „Toate drumurile duc la Andrei. Andrei Mureșanu!” sau „De veghe-n lanul cu materii”, ori „În căutarea orelor pierdute” create de prof. Camelia Toma și scriitorul Ion Barbu. Spre seară, elevii și-au dorit să fie mai aproape de liceul lor și fizic, așa că au decis să-și privească școala cu ochi de absolvenți din siguranța mașinilor străbătând bulevardul Republicii. Iar mesajul pe care școala a încercat să-l transmită pentru tinerii săi în plină pandemie a fost ,,Vă iubim, ne pasă.”

La câteva zile distanță de examenul de bacalaureat și-au trimis gândurile și emoțiile colegilor de redacție, departe de ședințele amânate, întârziate sau prelungite din diferite motive legate de proiectele sau temele pentru a doua zi, pentru că, nu-i așa? nu-i ușor să fii reporter de liceu și elev de succes în același timp.

Confesiuni de reporter… la distanță!

CARMEN MARIA RUS – face parte din echipa de reporteri încă din primele zile ale clasei a IX-a și a fost implicată în campania de promovare a OLAV 2017, etapa națională, care s-a derulat la Bistrița, dar și din activități de voluntariat umanitare, lucrând cu sensibilitate și dedicare materialele pentru articole. Pentru ea finalul de liceu, ca și pentru colegii ei de generație a fost unul atipic și contradictoriu: Festvitatea de absolvire din acest an a fost atipică datorită condițiilor vitrege prezente. Cu toate că nu am putut avea parte de o festivitate tradițională, profesorii Colegiului Național „Andrei Mureșanu” ne-au oferit un moment neașteptat, chiar unul de vis, care va dăinui în sufletele fiecărui absolvent al generației Co-vid. Finalul anului mi-a trezit trăiri contradictorii. Pe de-o parte, eram uimită, chiar șocată de modalitatea desfășurării absolvirii, dar pe de altă parte am simțit emoția acestui eveniment important. După cum se spune, dacă pentru noi nu a sunat ultimul clopoțel, înseamnă că vom rămâne liceeni toată viața, respectiv, vom face parte din familia CNAM mereu. Sunt mândră că sunt absolventă a Colegiului Național „Andrei Mureșanu” și pot susține cu tărie acest fapt!
Participarea ca reporter de liceu în cadrul ziarului „CNAM online” a fost importantă în dezvoltarea mea personală. Pe lângă faptul că am înțeles ce înseamnă viața de reporter și cât de multă muncă trebuie depusă pentru a redacta un articol demn de a fi publicat, am reușit să îmi depășesc anumite frici, precum cea de eșec. Deși mă repet, vreau să afirm și faptul că sunt mândră de a me fi membră și absolventă a ziarului școlii. Ideea de a avea un ziar al liceului tău mi s-a părut întotdeauna impresionantă și fascinantă. CNAMonline reprezintă vocea elevilor.

AMALIA RUS – inventivă, optimistă, spontană, veselă, cooperantă, empatică. Activitate de reporter: articole pentru revista unei ediții naționale OLAV, interviuri și articole cu diverse ocazii, un interviu cu primarul Bistriței, zeci de pagini de reportaj, informații, interviuri, fotografii prelucrate și integrate  în publicația aniversară „Bistrița- zece clădiri emblematice în 100 de articole pentru 100 de ani”, știri de pe teren, confesiuni, toate acestea au fost momente pe care Amalia le-a consumat dincolo de școală și totuși în interiorul școlii, alături de echipa de reporteri de liceu din care a făcut parte, ca dintr-o altfel de școală, voluntar și cu pasiune. Despre aceste momente își amintește cu emoție:

Cum am ajuns să fiu în echipa de reporteri? Mai mult de ambiție, pentru că nu am știut „cu ce se mănâncă” ca să spun de ce vreau să fac parte din aceasta echipă. Nu m-am înscris propriu-zis în campania de selecție, ci am mers la o primă ședință de redacție. Acolo am fost întrebată de ce nu m-am înscris și mi s-a spus că perioada de înscriere era terminată. A fost momentul în care am spus că eu nu mai plec de acolo până ce nu intru în echipă. În acest fel mi-am dat seama cât de riguroși sunt oamenii de acolo și că se muncește pentru această imagine de reporter al CNAM-ului. În primul rând materialele erau citite de doamna profesoară și reacțiile ei m-au impresionat foarte mult, dar a fost și doamna director, profesorii, domnul primar, părinții și vecinii mei care erau mândri de mine, era tot timpul un examen public.
Finalul de liceu pentru Amalia, ca și pentru toți liceenii CNAM a fost unul plin de încărcătură: Nu mi-am imaginat vreodată că absolvirea mea va arăta în felul acesta, fără festivitate, fără poze, fără cei dragi alături. Încă de când am intrat în clasa a IX-a visam la absolvire, la momentul în care aș fi cântat Gaudeamus, la discursurile emoționante ale profesorilor… dar „viata bate filmul” clar.
Cu toate acestea ultima oră de dirigenție care a avut loc pe meet, încărcată de emoție, iar ziua de vineri în care am trecut claxonând și aruncând baloane prin fața liceului au fost speciale. Le mulțumim tuturor celor care s-au străduit să ne bucure!
Suntem diferiți, suntem speciali, capul sus pentru că avem atâtea de realizat în viață! Aș putea să spun că am învățat o lecție foarte importantă în această perioadă: nu știi niciodată când poate fi ultima dată! Asa că, bucurati-vă de fiecare clipă pe care o oferă viața, cu bune și rele! Căci viața și cărările ei, cine le poate înțelege?
Timpul trece, dar o să povestesc mereu cu zâmbetul pe buze despre ultima zi din liceu, pentru că am învățat să privesc dincolo de aparențe.
Cât despre profesori, le mulțumim pentru tot efortul pe care l-au făcut pentru noi, sunt niște oameni dedicați în ceea ce fac! Mult succes tuturor colegilor la BAC! CARPE DIEM!
ANDRADA VĂLEAN – pasionată de limba franceză, olimpică națională ani la rând, s-ar zice că nu mai rămâne timp pentru extrașcoală și totuși… a făcut parte din echipa care a derulat proiectul dedicat Centenarului Marii Uniri, a realizat materiale de pe teren, a făcut parte din echipa care a fost în Franța, la Besancon, a realizat articole informative, interviuri, reportaje și s-a implicat în promovarea Olimpiadei de limba franceză, etapa națională, care s-a derulat la Bistrița. La final, emoțiile au copleșit-o și pe ea:  Anul acesta, având în vedere situația cu care ne confruntăm la nivel global, nu am putut să organizăm festivitatea pe care ne-am fi dorit-o cu toții, cu îmbrățișări, cu podul de flori pe sub care să trecem alături de doamna dirigintă și ultimul clopoțel care să sune, simbolic, pentru noi.
Promoția 2016-2020 a Colegiului Național „Andrei Mureșanu” a avut, cu toate acestea, parte de o absolvire inedită, originală și specială, deși s-a desfășurat în condiții mai puțin convenționale.
Cu toate că am fost separați de profesorii noștri, iar noi am trecut prin fața liceului în mașini, fluturând simbolurile școlii, emoția încheierii a patru ani de liceu s-a resimțit din plin. Am fost cu toții emoționați, iar despărțirea de profesorii și liceul nostru în astfel de circumstanțe a făcut ca momentul să devină chiar și mai greu. Nimic din frumusețea momentului nu s-a pierdut, iar lacrimile si emoțiile noastre au făcut din „festivitate” un eveniment care să ne rămână mereu în suflete.
IOANA BOCA-CILIAN – empatică, extrem de rapidă, promptă, prietenoasă, perfecționistă, ordonată, conștiincioasă a făcut parte din echipa care a lucrat la publicația „Bistrița – zece clădiri emblematice în 100 de articole pentru 100 de ani”. Entuziasmată să vorbească cu oamenii și dornică să le afle poveștile, își cunoaște prioritățile și pentru ea finalul inedit de liceu a fost unul memorabil: Când mă gândesc la momentuL absolvirii îmi amintesc nenumăratele clipe în care foarte mulți dintre noi eram nerăbdători să sosească această zi: „mai este un an… o lună… o săptămână… o zi.” Când în sfârșit această zi a sosit, nu am putut să cred. Nu mi-am putut imagina niciodată că se va desfășura în felul acesta absurd. Emoțiile pe care le simt acum, nu pot fi explicate în cuvinte. Pe de-o parte sunt fericită că am terminat liceul și urmează Bac-ul, însă pe de altă parte există și un strop de tristețe… În toți acesti 4 ani am cunoscut o mulțime de persoane, s-au format multe prietenii și am trăit momente unice alături de oameni de la care nu pot să-mi iau rămas bun. Sunt momente pe care nu le voi uita niciodată, acelea din liceu, cu bune, cu rele, a mai trecut o etapă a vieții.
În anii de liceu am învățat să extrag amintiri, să leg prietenii care să dureze și, mai mult decât atât, am învățat că implicarea este cheia schimbării. Pentru mine Reporteri de Liceu a reprezentat și reprezintă locul în care elevii se pot manifesta, își pot însuși cunoștințe, pot deveni parteneri. Una dintre cele mai frumoase amintiri din liceu o reprezintă excursia făcută împreună cu reporterii la Besançon, unde am învățat într-o săptămână cât într-un an acasă, despre prietenii, comportament, abilități lingvistice și informatice. Nu puteam reuși să evoluez decât prin intermediul doamnei profesoare Hîruța Aurelia, care mi-a acordat tot sprijinul, încrederea și pot spune că fără impulsionarea aceasta eram mult mai săracă atât pe plan intelectual, cât și emoțional. Mulțumesc din toată inima!!!!
DANIEL FLORE –
MIRELA PINTICAN – prietenoasă, deschisă, atentă la detalii a reușit să se contamineze cu spiritul CNAMonline, deși a activat puțin timp ca reporter, însă suficient cât să ducă cu sine emoțiile și experiența obținută în mijlocul echipei.
Absolvirea licelui înseamnă pentru fiecare dintre noi terminarea unei etape și pregătirea cu pași repezi spre o nouă încercare. În condiții normale, aș fi visat la o festivitate tradițională la care să îmi invit părinții și prietenii pentru a-mi fi alături într-o zi atât de importantă. Aș fi visat să port uniforma pentru ultima oară și să-mi pot lua la revedere de la profesori și colegi, strângându-i în brațe. Observând modul în care lucrurile au regresat în ultima perioadă, am încetat să mai visez la un așa moment, oarecum resemnându-mă, însă dragii noștri profesori nu au uitat de noi nici de această dată. Prin eforturile de care au dat dovadă, vineri seara mi-au permis să-mi trăiesc visul într-un mod nu foarte diferit de cum mi-l imaginam. La „festivitatea în vremuri inedite” cum îmi place să o numesc, am păstrat autenticitatea emoțiilor de proaspăt absolvent, am trecut în mașină prin fața liceului într-un cor de aplauze, iar lacrimile mi-au umplut obrajii. Încercând să-mi depășesc emoția, am fluturat balonul albastru pe geamul mașinii, până când mi-au amorțit ambele brațe. Nu există destule cuvinte care să exprime fericirea pe care am trăit-o și nu știu dacă vom putea vreodată să mulțumim școlii pentru acest gest. Se spune despre noi că suntem generația de sacrificiu, însă eu consider că suntem o generație ieșită din tipare, atât de îndrăgită și sprijinită de propriii profesori, încât a avut parte de cea mai cunoscută serbare festivă din oraș și poate chiar din țară. Îmi iau toca imaginară de pe creștet și o înclin în fața ta, Colegiu Național „Andrei Mureșanu.”!
Anii de liceu au însemnat o continuă luptă de autodezvoltare, pe care am purtat-o încă din clasa a noua și pe care astăzi sunt mândră că am câștigat-o. Consider că în calitate de elev cnam-ist am avut o mulțime de oportunități care m-au ajutat să-mi modelez caracterul, una dintre ele fiind activitatea derulată în echipa de jurnaliști a școlii. Deși am luat această hotărâre abia pe clasa a XI-a, am avut ocazia să-mi dezvolt abilitățile de exprimare și comunicare și să-mi perfecționez spiritul solidar. Am văzut prin ochii mei ce înseamnă mai exact redactarea și întocmirea unui articol și am învățat să respect mai mult jurnaliștii care stau în spatele știrilor pe care le citesc zi de zi. Să fiu reporter de liceu a însemnat pentru mine un alt pas parcurs în drumul cunoașterii, o experiență care m-a modelat și mi-a schimbat considerabil modul de a culege și de a transmite informațiile. Fiecare articol la care am contribuit a reprezentat un câștig de care sunt sigură că voi fi mândră peste ani și ani.”
ARIANA CLAPOU – a făcut pereche cu Mirela Pintican, familiarizându-se cu jurnalismul cetățenesc derulat la redacția CNAMonline. Deși era nouă în echipă, s-a arătat mereu interesată de subiectele pe care le cunoștea și despre care putea să scrie fără probleme. A agreat subiectele legate de adolescenți și de ce înseamnă viața lor de liceeni.  Despre contextul actual al finalului de liceu declară: Activitatea de vineri m-a surprins până la lacrimi. Sincer, nu mă așteptăm să fie un moment atât de emoționant, însă profesorii au reușit și de aceasta dată să transforme acest final neașteptat și nu tocmai favorabil într-o amintire pe care o vom păstra mereu vie în sufletele noastre. Cu toate că doar o parte a colegilor a reușit să participe, am simțit sentimentul de apartenență și speranța că ne vom revedea cu bine. Sunt sigură că această distanțare socială ne-a apropiat și ne-a făcut să conștientizam cât de valoroase sunt momentele alături de persoanele dragi.

ELISABETA NICOLAE – a trecut pentru scurtă vreme prin ședințele de redacție, împărtășind cu jurnaliștii începători surprizele și emoțiile pe care munca de redactare a textelor le generează permanent, dar

Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, un nume care, elevă fiind in gimnaziu, mă impresiona de fiecare dată când îl auzeam şi pe care îmi doream şi eu să am onoarea de a-l pronunţa. Pe clasa a-VIII-a, îmi imaginam că în curând o să pot spune cu mândrie: Sunt elevă la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, lucru care s-a şi întâmplat. Încă de când am intrat în clasa a IX-a, m-am gândit la festivitatea de încheiere  pe care urma să o avem în această primăvară. În fiecare an, odată cu fiecare generaţie care îşi lua zborul, trăiam atât eu  cât şi colegii mei, aceleaşi emoţii ale despărţirii şi ne gândeam că aşa o să fim şi noi, peste trei ani, doi ani, un an… Dar lucrurile nu sunt întotdeauna cum ne dorim. Cei patru ani de liceu au fost cei mai frumoşi. Pe lângă faptul că este trecerea de la copil la adult, în liceu cunoşti persoane deosebite cu care legi prietenii pe viaţă, dascălii cei severi, la sfârşit se dovedesc a fi nişte  persoane calde, care rămân întipărite în minte şi în suflet.

„Lumea o să se schimbe, iar voi va trebui să vă adaptaţi”, era lucrul pe care îl spunea cel mai frecvent un profesor a cărui nume nu îl voi dezvălui. Noi ne gândeam că prea multă filozofie strică, la profilul real, unde eram şi nu ne dădeam seama că trebuie să trăim clipa, pentru că viitorul este imprevizibil. În 12 martie, când am auzit că nu o să mai venim la şcoală, am fost cei mai fericiţi, de-abia am aşteptat să vină ora 14 ca să plecăm. Ceea ce nu ştiam, de fapt, era că acea zi avea să fie ultima din viaţa noastră de liceeni. Săptămâna liberă s-a transformat într-o lună liberă, în două şi aşa am încheiat clasa a XII-a. Ultima oră de dirigenţie în care trebuia să ne îmbrăţişăm pentru ultima dată, a fost o oră online; festivitatea pe care noi am aşteptat-o timp de 4 ani, a fost o simplă trecere prin faţa liceului în maşină, privind dirigintele care stătea după gardul şcolii şi nu putea să-şi stăpânească lacrimile… În acest mod „norocos” a terminat promoţia 2020, un mod pe care nu puteam să ni-l  imaginăm vreodată.

În timpul liceului am avut parte de multă clipe frumoase, distractive, dar şi de anumite activităţi la care am luat parte. Una dintre acestea a fost echipa reporterilor de liceu din care am făcut parte timp de câteva luni, pe clasa a-X-a. A fost un perioadă scurtă, deoarece planurile pentru viitorul meu şi anume medicina, nu mi-au mai permis timp liber. Când am intrat în această echipă, eram încântată întrucât, reporter fiind, aveam şansa de a interacţiona mai uşor cu elevii din alte clase, și totodată și oportunitatea de a descoperi alte lucruri despre liceu pe care nu le ştiam înainte. În fiecare săptămână aveam şedinţă, unde adunam toate materialele pe care le „procuram” în cursul săptămânii, iar CNAMonline, devenea tot mai bogat. Mă bucur că am făcut parte, măcar pentru câteva luni, din această echipă minunată, preocupată mai mereu cu promovarea imaginii şi activităţilor din liceu şi din viaţa liceenilor. Pentru CNAM-iştii care nu fac parte încă din ea sau pentru cei care urmează să devină CNAM-işti, vă îndemn să faceţi parte din echipa RDL(reporterilor de liceu)!!!

În ceea ce vă priveşte pe voi,dragi CNAM-işti ( cum ne plăcea nouă să ni se spună) sau viitori CNA-işti, nu lăsaţi să treacă o zi din liceu, fără să vă bucuraţi şi să interacţionaţi cu profesorii sau colegii voştri. Trăiţi momentul! Dacă există zile când de-abia aşteptaţi să treacă orele, să plecaţi acasă, amintiţi-vă de generaţia 2020 care la fel a procedat, neştiind că o simplă zi plictisitoare, era ultima dată când erau elevi CNAM-işti. Precum motto-ul colegiului: „Per aspera ad astra” şi primul meu gând în privinţa CNAM-ului este format din patru cuvinte: temelia succesului personal şi profesional.

Astfel, un alt capitol din viața reporterilor proaspăt absolvenți se încheie, doar pentru ca un altul nou să înceapă. Ducând cu ei mai departe experiențe, învățături, dorința de depășire a propriilor limite, liceenii oglindesc pasiunea și dedicarea regăsită în cadrul ziarului CNAMonline, dar și a liceului. Ei sunt dovada că nimic nu poate frânge spiritul unui adolescent, întrucât orice obstacol îl ambiționează și întărește. Cei patru ani le-au stat sub semnul devenirii, crescând sub ochii profesorilor, transformându-se în oameni implicați, perspicace și inteligenți, iar acum țelurile lor țintesc spre stele și dincolo de ele.

                                                                         Bocskai Eliza-Blanka și Anca Dodu, reporteri de liceu

Consultanți prof. Ciuruș Karina și Hîruța Aurelia

Foto: Karina Ciuruș

 

Be the first to comment on "Final de liceu – confesiuni de reporter din generația de zece… la distanță!"

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.