Doamna „diri”, așa cum ne plăcea să o numim, va rămâne în inimile noastre și, cu siguranță, în ale tuturor celorlalți elevi care, de-a lungul timpului, i-au fost învățăcei, deoarece ea a reprezentat, fără doar și poate, profesorul ideal.

Deși se spune că dascălii sunt părinții de la școală, doamna dirigintă ne-a demonstrat încă din clasa a IX-a, când am pășit timizi porțile liceului, că ea poate să fie chiar mai mult de atât. Astfel prin toată dragostea, optimismul, implicarea și înțelegerea pe care ni le-a arătat pe parcursul celor patru ani de liceu, ne-a demonstrat cât de încăpător și de frumos poate să fie sufletul unui om.

Pentru vorbele înțelepte și sfaturile primite, pentru fiecare clipă petrecută împreună și pentru toată grija pe care ne-a arătat-o în toți acești ani, noi, ultima ei generație de „copilași drăgălași” dorim să dedicăm această zi memoriei celei care a fost draga noastră „doamna diri” și să vorbim despre cele mai prețioase momente din viața noastră.

Despre felul în care ne-a învățat să oferim din puținul nostru pentru a-i ajuta pe alții. Despre fiecare dată când ne spunea cu răbdare tuturor ce note și absențe avem. Despre cum ne-a învățat să fim la fel de empatici și răbdători cu cei mici, cum era ea cu noi. Despre fiecare eveniment, bal, zi de naștere sau activitate făcute împreună cu noi, DE LA ÎNCEPUT PÂNĂ LA SFÂRȘIT. (Ghiță Silvia-Nicoleta)

Îmi aduc aminte cu drag de prima zi de școală de pe clasa a IX-a când ne-a întâmpinat în curte o persoană cu un zâmbet minunat și o privire călduroasă, persoana care ne-a fost ca o mamă timp de patru ani. În acești minunați ani, ne-a îndrumat cu mult drag și cu vorbe frumoase spre viața de după liceu. Chiar și când greșeam, ne zâmbea și, cu multă blândețe, ne sfătuia „nu mai chiuliți”, „învățați din timp”, „pregătiți-vă de facultate cât mai repede”, „fiți atenți la ore” și multe alte sfaturi.

Niciodată nu a fost nervoasă, supărată, nici nu îmi puteam imagina o persoană așa de bună nervoasă. Țin minte cu mult drag ultima zi de școală, atunci când a fost festivitatea și doamna dirigintă spunea discursul în curtea școlii. Avea lacrimi în ochi, aproape plângea și totuși parcă se bucura pentru noi și pentru că urmează să trecem într-o altă etapă a vieții. Ne-am luat rămas bun de la ea, dar cu condiția de a ne revedea cât se poate de repede. Însă ieri, din păcate, a decis să-și ia rămas bun definitiv, dar cu condiția de a ne revedea in viața de apoi…

Eram apropiat de doamna dirigintă, povesteam des la telefon, îmi era foarte dragă și mă bucuram mereu că ne putem auzi și putem discuta diverse probleme și mereu o ajutam cu mult drag… ce n-aș da să mai aud telefonul sunând și s-o văd pe Doamna Dirigintă, să-mi răspundă cu vocea blândă „Sunt bine, copilași drăgălași!” cu care ne-a obișnuit încă din prima zi… (Kiss Erik)

Pot spune că doamna dirigintă este cea mai pură și blândă ființă pe care am întâlnit-o. Îmi aduc aminte cu drag prima zi din clasa a IX-a când eram toți speriați și confunzi, până când a intrat ea în clasă, ne-a zâmbit frumos și ne-a asigurat că totul o să fie bine.

Nu o să uit niciodată zilele în care intra în clasă veselă și scotea din geantă bomboane sau ciocolată, chiar dacă eram elevi de liceu, zilele în care ne simțea obosiți sau supărați, când lăsa lecția și ne asculta toate problemele, ca o mămică, modul în care ne consola sau felul în care ne certa cu zâmbetul pe buze pentru că eram aiuriți. Sufletul doamnei Cociș era atât de pur, încât nu se putea supăra pe noi, orice am fi făcut, pentru că se temea să nu ne supărăm pe ea.

Cred că în ultima oră de dirigenție am simțit-o cea mai apropiată de noi. Nu pot să uit cât era de emoționată si cu ce greutatea ne-a promis că ne vom revedea în aceeași formulă în 2031, dar se pare că Dumnezeu are nevoie de profesori care să predea îngerilor, în rai!… (Csiki Luisa)

Cel mai minunat moment pe care l-am trăit din primele zile de când mă mutasem în Bistrița și începusem clasa a X-a într-un colectiv nou de colegi, a fost atunci când am cunoscut-o pe scumpa mea dirigintă, Ana-Maria Cociș. O profesoară atât de blândă nu am mai întâlnit până atunci. Am simțit din prima secundă căldura sa sufletească și afecțiunea ce o poartă pentru fiecare elev din clasa ei.

O amintire plăcută pe care o port în suflet este cea în care discutam cu diriginta despre faptul ca voiam să mă transfer la un alt profil, pentru că nu mă regăseam în clasa de științe ale naturii, însă ea m-a privit cu atâta drag și mi-a zis: ,,Rămâi cu noi, că am prins drag de tine. Noi îți suntem alături și te putem ajuta. Uite în ce clasă drăguță de copilași ești!” În momentul acela am simțit-o ca pe o a doua mamă și m-am atașat enorm de ea. Îmi este dor de vocea și de zâmbetul ei cald! (Bejenari Nicoleta)

Mă numesc Grapini Florina, am fost eleva a doamnei Cociș Ana-Maria și mă bucur enorm că am avut ocazia să cunosc un om atât de minunat ca dumneaei. Ca să scriu despre doamna dirigintă aș avea nevoie de o infinitate de cuvinte, despre un om atât de grandios niciodată nu aș putea pune capăt vorbelor.

Doamna dirigintă Cociș a fost un om de o infinită blândețe, o profesoară minunată, înzestrată cu un calm ieșit din comun, niciodată în cei patru ani de zile nu țin minte să o fi văzut nervoasă, chiar dacă o mai supăram și noi câteodată. Aș vrea să mai pot să-i mulțumesc încă o dată pentru toată răbdarea pe care a avut-o cu noi și pentru tot ceea ce ne-a învățat în acești ani minunați petrecuți împreună! Drum lin spre cer, dragă doamnă dirigintă! Noi, „copilașii drăgălași”, vom păstra veșnic în inima noastră chipul drag al celui mai minunat cadru didactic! (Grapini Florina)

Doamna dirigintă, ați fost un înger printre noi, „copilașii drăgălași”, dar Dumnezeu are nevoie de dumneavoastră acolo sus. Nu o să uităm niciodată cum ne-ați cerut să deschidem „caietele noastre proprii și personale”, sau fiecare început de oră în care constatați că „iar vrem absențele”, știind că așa trece timpul mai repede și nu facem lecție. Drum lin spre ceruri și „continuăm ora viitoare”! (Szekely Andreea)

Doamna dirigintă… puțin spus pentru un om așa minunat… a plecat alături de îngeri și a lăsat în urma ei amintirile frumoase împreună cu noi, „copilașii drăgălașii” ei… Un suflet atât de cald si blând… un înger pe pământ, care mereu ne asculta și ne înțelegea. Nu vă vom uita niciodată, Doamna Dirigintă! Să vă odihniți în pace și să ne priviți de sus! (Chita Denisa)

Doamna dirigintă, doamna diri, cum îi spuneam eu, pentru mine a fost cel mai minunat cadru didactic pe care l-am întâlnit vreodată. O persoană deosebită. Necondiționat ne acorda iubire, bunătate, înțelegere și sprijin. Sunt recunoscătoare pentru că am cunoscut-o și va rămâne mereu în sufletul meu. Drum lin spre cer, draga noastră diri! (Simona Sabău)

Pentru mine, doamna dirigintă a fost cea mai minunată și caldă persoană pe care am întâlnit-o vreodată. Ne făcea ziua mai bună de fiecare dată când o vedeam. Noi, „copilașii drăgălașii” ei, o să o purtăm în suflet pentru totdeauna. Drum lin spre cer, doamna diri! (Răcean Diana)

Liceul a fost pentru mine cea mai frumoasă perioadă, iar doamna dirigintă a fost mama noastră timp de patru ani și ne-a îndrumat sub aripa ei, ajutându-ne să ne găsim drumul în viață. A fost o persoană minunată, iar vestea plecării ei a lăsat un gol adânc în sufletul meu. Rămas bun, doamna Cociș Ana-Maria! Rămas bun, doamna dirigintă! Cândva ne vom revedea la ora de dirigenție și o să mai strigați catalogul încă o dată! (Filipoi Alin)

Îmi pare nespus de rău de plecarea dintre noi a doamnei Cociș. Era foarte implicată în tot ceea ce făcea, fiind o fire foarte înțelegătoare și tandră, care ne aducea zâmbetul pe buze de fiecare dată când o vedeam. Doamna dirigintă este o persoană pe care o să mi-o amintesc mereu cu drag. Drum lin spre cer! (Mureșan Vlad)

 

 

 

Mărturiile și fotografiile aparțin absolvenților clasei a XII-a D, promoția 2020-2021, clasa care a avut-o ca dirigintă pe doamna profesoară Ana-Maria Cociș timp de patru ani de liceu.