V-ați gândit vreodată la orarul școlar ca la un castel fermecat cu cinci turnuri, în care materiile de studiu, devenite personajele magice, intră în acțiune pentru a-și stabili supremația?

 Turnul Luni

Totul începe-n turnul luni, atunci când îngerul Ioan stă și veghează de orice nenorocire o cameră mare, aurită și plină de bogății, cu o vitrină, în care se află camera pensulei de aur.

Însă, regatul impunător și puternic era blestemat de un dragon supus unei vrăjitoare malefice. Tot regatul era într-o stare cumplită, deoarece Vrăjitoarea voia nespus de mult Pensula fermecată. Calitatea ei cea mai mare era să facă rapid calcule de orice fel, fapt pentru care speria tot regatul, deoarece toți cei care o întâlneau erau supuși testelor ei și apoi pedepsiți. Puțini erau cei care scăpau din capcanele ei matematice.

Cartea de poezie, regina, își ticluia planurile în cea mai înaltă cameră din turn, sala tronului, care avea pereți înalți, vopsiți într-un auriu pur. Aceasta le dicta în versuri navigatorilor supuși traseele pe care să le parcurgă și sarcinile pe care aceștia să le îndeplinească.

Ei se ocupau cu transportatea vrăjilor și blestemelor pe care Vrăjitoarea le punea în funcțiune. Într-una dintre călătorii, aceștia au descoperit rămășițele vrăjilor din parcul unde se afla înțeleapta Bătrânică.

Turnul Marți

În fiecare zi de marți, cocoșul George prezintă vremea în sediul meteo aflat pe Strada Turnului Eiffel. În Parcul Păcii, Bunicuța cea înțeleaptă pare a croșeta când, de fapt, ea este informatorul secret al detectivului Fredy și încearcă să afle detalii legate de cazul Vrăjitoarei.

Detectivul o urmărește de vreme îndelungată pe Vrăjitoare. O urmărește de așa de mult timp, încât știe ce aromă de cafea își va lua în următoarea dimineață de la cafenea.

În acea dimineață, Bunicuța i-a transmis lui Fredy că Vrăjitoarea se îndreptase spre strada Turnului Eiffel și fusese zărită intrând în sediul meteo, așa că detectivul decise să se ducă acolo.

Nevrând să atragă atenția, se strecurase în spatele sediului și o zări pe Vrăjitoare prin geam, șantajând cocoșul. Aceasta îl amenința că, dacă nu-i va promova cursurile de matematică de pe strada Gauss nr. 57, îl va transforma în cifra doi.

Fiind atât de speriat, cocoșul a început să scoată cuvinte aleatorii din cioc: „deux, dix-neuf, strada Gauss?” Crezând că și-a pierdut mințile, Vrăjitoarea plecă, iar Fredy decise să intre în sediu și să vorbească cu cocoșul.

După un timp, detectivul află de la cocoș că în fiecare marți, la ora 7 seara, navigatorul avea să sosească și să-i transmită informații legate de vreme. Fredy se gândi că, dacă s-ar întâlni cu navigatorul, acesta i-ar putea spune dacă a identificat lucruri suspecte deasupra orașului. Când se pregătea să-i transmită noile informații Bunicuței, își aminti că aceasta era la școală. „Măcar știu unde se țin lecțiile de matematică ale Vrăjitoarei!” își spuse Fredy, în timp ce se îndrepta spre casă, căci se făcea târziu. 

Turnul Miercuri

În turnul miercuri este mare agitație. Cartea de poezie stă de vorbă cu narațiunea:

– O, ce zi frumoasă,/ Razele de soare/ S-au întors acasă,/ M-ating pe picioare!…/ Paginile acestea /Scrise cu cerneală/ O s-aducă vestea/ Că e vară-n școală!…

– Oui, oui, mai taci că afară e iarnă și îmi îngheață croisantele!

– Dragul meu prieten/ Din copilărie,/ Lasă-mi, pentru-o clipă, / Mica bucurie!

– Ce se întâmplă ? spune Prințesa.

– Iar vorbește asta în rime!

– Hapciu !

– Sănătate!

– Merci beaucoup!

Cavalerul intră în cameră și Prințesa, în timp ce cânta, leșină de bucuria revederii. Vrăjitoarea profită de ocazie și o închide în turnul joi.

 Turnul Joi

În turnul joi se răspândise vestea că a fost închisă Prințesa și era mare agitație. Aceasta era ținută captivă de Vrăjitoare într-o cameră întunecoasă, plină cu cifre și desene înfricoșătoare pe pereți. Ca să scape de teamă, visează la cavalerul Gigel.

În fiecare joi, Vrăjitoarea ademenea copiii la ea, și, pe cei care nu răspundeau corect la întrebări, îi transforma în cifre. Acest lucru era cunoscut de toată lumea, iar Prințesa, privind pereții din celula ei, se întreba „Oare ce copii se ascund sub cifrele de pe ziduri? Am nevoie de o vrajă puternică pentru a-i aduce la viață?” Simțindu-se neputincioasă, începe să cânte ca o privighetoare.

Camera se luminează puternic și în spatele ei apare o adevărată echipă de fotbal, în timp ce peretele se golește de cifre. Dintre ei se desprinde Messi care se joacă cu mingea și driblează printre picioarele coechipierilor. Printr-un șut puternic, el aruncă mingea printre gratiile închisorii, lovind robotul care stătea de pază la ușă.

Deranjată de zgomot, Vrăjitoarea sosește pe neașteptate, pregătită să o pedepsească pe Prințesă, dar, constată că celula era invadată de copii și primul care-i sare în ochi este Messi. Preocupată să-l pedepsească, transformându-l în cifra 2, nu observă cum ceilalți copii evadează din încăpere, sărind peste corpul neînsuflețit al robotului. Pe perete a rămas doar cifra 2, iar Vrăjitoarea s-a îndreptat în grabă spre ieșire.

Detectivul Fredy, obișnuit să o urmărească pe Vrăjitoare, dorește să afle secretul vrăjilor și s-a gândit că formula trebuie să fie foarte grea. Pentru asta avea nevoie de robot, dar, constată cu tristețe că cineva tocmai l-a distrus.

Prințesa, observându-l pe detectiv, îi cere s-o salveze, dar acesta îi spune descurajat că nu poate, deoarece codul pentru a deschide ușa este la Vrăjitoare și încearcă să găsească o soluție de rezolvare a problemei.

Turnul Vineri

Hortensia s-a trezit de dimineață și a început să ude plantele de la ferestrele turnului. Uitându-se pe geam, observă agitația din turnul joi. În fața porții, pe bancă, Cartea de poezie caută soluții pentru dezlegarea vrăjii, răsfoindu-și paginile agitată, din dorința de-a sări în ajutorul lui Fredy. Impresionată de gestul ei, Hortensia îi strigă de la ultimul etaj al turnului:

– Vin și eu să te ajut! Te văd în încurcătură.

– Fredy o să se bucure nespus când va afla că nu mai e singur!

– Cine o să se bucure? întreabă prințesa cu vocea ei melodioasă de soprană. Vă pot ajuta cu ceva, fetelor?

– Cine-ntreabă și vorbește/ Și pe mine mă vrăjește? întreabă Cartea.

De la înălțimea ei, Hortensia îi spune:

– Uită-te acolo sus în turn! E Prințesa!

– Fetelor, veniți până aici la mine! Am o soluție salvatoare! le chemă prințesa cu vocea ei subțire.

Urcând pe treptele turnului, Hortensia și Cartea ajunseră în camera întunecată în care Prințesa era închisă. Toate trei se adunaseră și încercau să făurească un plan pentru a-l ajuta pe Fredy.

– Noi vrem să colaborăm/ Și să te eliberăm! spuse Cartea hotărâtă. Apoi vom merge la Fredy ca să găsim o soluție.

– Eu cred că ar trebui să cântăm și să o deranjăm pe Vrăjitoare atât de tare, încât o să mă elibereze, propuse Prințesa.

– Fii atentă ce vorbești/ Totul e periculos/ Cu câtecul tău cel frumos/ Nu poți să o îmblânzești!

– Spune chiar Cartea vorbitoare! se enervă Prințesa.

– Fetelor, fetelor! Nu merge așa! Haideți să gândim împreună, încercă să le potolească Hortensia.

Fetele au început să se gândească, iar asupra camerei s-a așternut o liniște deplină. Nu după mult timp, aceasta a fost tulburată de fredonatul Prințesei.

– Ce tot fredonezi acolo/ Crezi că ești Zeul Apollo? o întrebă Cartea de poezie.

Captivă într-o transă, Prințesa nu mai vorbea. În spatele lor se auzi un zgomot ciudat. Era robotul care, prin sunetul făcut de muzica Prințesei, reveni la viață.

– Bip, bop!

– Cine mai ești și tu, întrebă Hortensia?

– Robot 2024! Încântat de cunoștință!

– Bună și ție, îi răspunse Hortensia.

– Se pare că domnișoara este blocată într-o cameră baricadată. Ați dori să vă ajut?

– Sigur, dar nu cred că tu ai….

– Pentru a debloca ușa,/ E nevoie de talent/ Căci să rezolvi o problemă/ Nu e un divertisment.// Problema e complicată/ Matematica e grea./ Fredy are o dilemă/ Și se tot luptă cu ea!// El a înțeles că totul/ Are o soluție,/ Însă nu știe formula/ Pentru substituție!… zise descurajată Cartea de poezie.

– Aici vă pot ajuta eu. Chemati-l pe acest Fredy și o să rezolv problema, spuse din nou robotul.

Făcură întocmai. Fredy veni în grabă și împreună cu robotul au găsit răspunsul problemei aproape pe loc. Robotul se apropie de ușa groasă și introduse codul care deschise ușa. Prințesa îi mulțumi robotului și lui Fredy, după care toți cinci constatară că, chiar dacă se întâlneau cu Vrăjitoarea, nu o puteau învinge așa ușor, deoarece îi putea transforma pe toți în cifre. Aveau nevoie de o licoare cu care să o învingă.

– Aș putea încerca ceva, sugeră Hortensia. În sera mea crește o plantă ortăvitoare, care îi poate pune capăt Vrăjitoarei. Se numește Amanita Muscaria, iar otrava ei este poreclită Căciula morții. Aș putea încerca să extrag otrava din ea și să o transform într-o poțiune.

– Te ajut și eu, zise robotul.

– Foarte bine, spuse Fredy. Noi, restul, o vom căuta pe Vrăjitoare.

Așa că se despărțiră. Hortensia și robotul se grăbiră spre seră, iar ceilalți se împrăștiară în toate turnurile. După un timp îndelungat, Hortensia și robotul alergau prin turnuri cu o eprubetă în mână.

– Fredy, Prințeso, strigau ei agitați.

După ce se găsiră unii pe alții, aveau o problemă: Vrăjitoarea era de negăsit. Toți erau în culmea disperării, când, în fața lor, apăru un câine. Da, un câine. Acesta se uita la ei de parcă ar fi vrut să le spună ceva. „Să nu vă dați bătuți!” descifră Fredy.

Câinele îi conduse către Vrăjitoare. Ea era călare pe dragonul ei mare și înfricoșător. Aripile lui fâlfâiau puternic și ochii bulbucați se holbau furioși. Pentru că Vrăjitoarea îi cunoștea pe toți, în afară de câine, toți au hotărât ca micuțul să toarne licoarea peste Vrăjitoare. Cățelul, fără pic de ezitare, s-a cățărat cu vitejie pe spatele dragonului, dar, vai, Vrăjitoarea îl văzu și încerca să-l transforme într-o cifră. Însă, oricât s-ar fi străduit, câinele evita cu grație loviturile și se apropia cu viteză de Vrăjitoare, cu poțiunea în bot. Aceasta s-a supărat și mai tare, încât s-a urcat pe spinarea dragonului, încercând să îl oprească.

Fiind ocupată să prindă câinele, Vrăjitoarea nu observă că dragonul se îndrepta spre camera păzită de îngerul Ioan. Când sesiză ce se întâmpla, era prea târziu. Dragonul se prăbuși în cameră cu Vrăjitoare și cu câine cu tot. Fredy și prietenii lui le-o luaseră înainte și, când Vrăjitoarea se dezmetici după căzătură, Fredy și câinele, Hortensia și Cartea de poezie, Prințesa și robotul, îngerul și Pensula o înconjurau. Nu mai avea nicio scăpare! Câinele aruncă elixirul peste Vrăjitoare și dragon, iar ei se transformară într-un creion și un stilou de aur cu care nicio problemă și niciun calcul nu vor mai rămâne nerezolvate…

Atunci au înțeles cu toții că erau frații mai mici ai Pensulei. Cu ajutorul lor, Vrăjitoarea transforma copiii în cifre. Ei au fost despărțiți când Vrăjitoarea a invadat lumea turnurilor și a furat creionul și stiloul. Dar acum nu mai conta, cei trei erau reuniți și erau gata să păzească lumea de pericole, ca înainte.

Pentru a sărbători reușita, toți șapte au decis să facă un concert la care toate turnurile au fost invitate cu personajele lor cu tot.

Acum ați înțeles de ce nu trebuie să fiți întristați niciodată de orar? Țineți minte că, de câte ori mergeți la școală, vi se pot întâmpla lucruri magice, pentru că turnurile ascund mii și mii de alte universuri misterioase, pe care le veți lua cu voi la drum în fascinanta călătorie a cunoașterii! O primăvară minunată, copii!

SFÂRȘIT

(Text realizat la cursul opțional de scriere creativă de elevii claselor a V-a A, C și D: Boarescu Giulia Mălina, Gabor Andreea, Giancaspro Sofia Cesarea, Moldovan Raul Alin, Moldovan Tudor, Negrea Albert Ioan, Poienar Raluca Maria, Poienar Sebastian Florin, Roșca Mara, Stoica Denisa Georgiana, Talpaș Raluca Alexandra, Uilean Maria Teodora,Cioanca Armin Eduard, Niculai Sara Alesia, Sângeorzan Maria, Sângeorzan Mihaela, Stupinean Alexia Valentina, Beudean Annabella Cristiana, Fetinca Maria, Mldovan Patricia Anastasia, Nedelea Matei Ionuț)