Mîndrean Denisa este elevă în clasa a XII-a F la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” și se remarcă printr-un talent deosebit: Denisa scrie poezie. Deși se pregătește pentru admiterea la Facultatea de Litere, secțiunea coreeană-norvegiană, Denisa își găsește timp și pentru ea și pasiunea ei care, după cum afirmă chiar tânăra, este „un remediu pentru suflet”.

În legătură cu această pasiune, reporterii de liceu au reușit să stea puțin de vorbă cu Denisa.

Î: Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru poezie?

R: Am avut un profesor de română foarte bun când eram în școala generală, care tot timpul ne încuraja să citim, să încercăm și noi să scriem și așa am început, pas cu pas. El a fost cel care m-a susținut tot timpul și a început să îmi placă. A fost un mod de exteriorizare.

Î: Unii susțin că prima poezie este marcantă pentru un artist. Tu ți-o mai amintești?

R: Îmi amintesc doar că era cu rimă. Tot timpul am vrut să scriu cu rimă. De când am intrat la liceu am început să scriu poezii cu rimă albă. Dar nu mai știu despre ce era. Îmi amintesc că era o temă, trebuia să facem proză și eu am insistat să fie poezie.

Î: Ce ne poți spune despre evoluția ta literară?

R: Consider că am evoluat foarte mult. Pe lângă faptul că am început să scriu două tipuri de poezie, chiar și cele cu rimă le fac acum mult mai ușor și e mult mai natural. Înainte stăteam foarte mult să le finisez. Acum doar le scriu, mă uit peste ele și, de obicei, sunt mulțumită de ce iese.

Î: Care sunt principalele tale surse de inspirație?

R: Cel mai mult mă inspiră luna și stelele, perioada nopții. Tot timpul încerc să transmit atât sentimente, cât și stări prin poeziile mele, pentru că, până la urmă, poezia asta este: un sentiment.

Î: Ce alte pasiuni mai ai, pe lângă poezie?

R: Scriu și proză. Îmi place să citesc foarte mult, cartea mea preferată este „Portretul lui Dorian Grey”, care prezintă evoluția personajului și degradarea lui morală, dar într-un mod în care te face să realizezi foarte multe lucruri și să-ți pui întrebări.

Î: Consideri că școala te-a ajutat în ceea ce privește scrisul?

R: Da. Școala a pus cumva bazele scrisului meu, începând cu profesorul meu din generală și continuând cu doamna dirigintă din liceu, doamna Ardelean Ioana.

Î: Ce simți față de faptul că ai reușit să îți valorifici creațiile prin intermediul activității „Arta în viziunea noastră”?

R: Mi s-a părut o oportunitate foarte bună de a mă afirma, deoarece mereu am fost o persoană foarte tăcută și timidă, am stat tot timpul în banca mea și, în sfârșit, mi-am găsit un mod de afirmare. Consider că această activitate a fost un prim pas înspre ceva mai mare, chiar înspre un viitor volum de poezie.

Î: Unde îți place cel mai tare să scrii?

R: Scriu oriunde simt, unde îmi vine inspirația și atunci când trebuie să transmit ceva. Cadrul ideal, pentru mine, este un loc cu multe ferestre, în care poți să vezi natura, în care poți să vezi stelele și cerul și cu o muzică foarte lentă de fundal.

Î: Ce mesaj ai pentru generația ta?

R: Eu îi încurajez să se afirme, să nu țină cont de faptul că eșuează prima dată. Totdeauna, la început este mult mai greu și ne descurajăm. Eu îi încurajez să continue, să nu se descurajeze și să facă ceea ce vor.

Claudia Scuturici, reporter de liceu