Elevii clasei a XI-a A, profil ştiinţe ale naturii, împreună cu diriginta lor, Elena Pop, profesor de chimie, au vizitat, pe parcursul a două zile, 30-31 mai, staţia de tratare şi la staţia de epurare a apei din Bistriţa. Îndemnul pe care elevii l-au primit la finalul vizitei a fost: „Aveţi grijă la apa pe care o beţi!”. Întreg procesul de epurare şi de tratare le-a fost explicat elevilor în detaliu, astfel încât aceștia au înţeles ce se întâmplă cu apele din canal, cum se tratează apa pe care o beau de la robinet şi cât de bună este în comparaţie cu apa îmbuteliată.

La staţia de EPURARE, apa vine din reţeaua de canalizare a oraşului. Aici, fluxul tehnologic este compus din două mari trepte: treapta mecanică şi treapta biologică. De-a lungul treptei mecanice se reţin obiectele mari pe grătare, se separă apa de grăsimi şi nisip, iar în treapta biologică se desfăşoară procese biologice, mai exact se descompune materia organică sub acţiunea microorganismelor.

Prima dată elevii au văzut zona grătarelor. Aici apa venită din canalizare trece prin grătare rare, iar apoi prin grătare dese, după care ajunge în separatorul de grăsimi şi nisip. Mai apoi, apa este oprită în decantorul 1, unde se decantează timp de 2h 30min. Nămolul depus în acest decantor în urma liniştirii apei se numeşte nămol primar, care se extrage.

Cea de-a două treaptă a fluxului tehnologic, treapta biologică, se desfăşoară într-un alt bazin cu două compartimente, unde au loc procese de defosforizare și reducere a azotaţilor. După acest proces, apa este distribuită spre două decantoare secundare. În decantoarele secundare, apa se linişteşte din nou, se depun impurităţile rămase, iar mai apoi aceasta trece peste deversor şi înaintează spre râu.

Nămolul primar, rezultat în urma liniştirii apei în decantorul primar şi nămolul secundar din decantoru

l secundar, trebuie procesat. Acesta este colectat, pompat în hala de îngroşare, unde, cu ajutorul unui polielectrolit, se elimină apa şi devine, la finalul întregului proces, pământos.

Biogazul rezultat prin fermentare este colectat în baloane speciale, fiind utilizat la obţinerea curentului electric, asigurând 40% din consumul de curent al staţiei, printr-un generator care, momentan, este defect.

La staţia de TRATARE, apa preluată din rău se predecantează cu var pe un canal în care se depun impurităţile mai grele. Mai apoi are loc decantarea propriu-zisă, în decantoare cu coagulant, sulfat de aluminiu sau polielectrolit, în funcţie de turbidităţi. La turbidităţi mici este folosită policlorura de aluminiu, iar la turbidităţi mari, sulfatul de aluminiu.

Materia suspensie se leagă de coagulant şi se depune la baza decantorului, ajungând de la turbiditate 20 (cum este în canal) la turbiditate 5 (în decantor după procesul de depunere). Apoi, apa trece într-un bazin cu trei inele, unde se amestecă cu coagulant și se depun impuritățile. De aici, apa este filtrată prin nisip, se scurge în rezervoare şi se clorinează (se adaugă Clor) pentru a distruge microorganismele. Din rezervoare apa este pompată mai apoi spre oraş. Nămolul rezultat în urma procesului de decantare este amestecat cu polielectrolit, se deshidratează şi este trimis la staţia de epurare, unde urmează acelaşi traseu cu nămolul primar şi secundar.

Staţia este monitorizată de Sanepid, făcându-se verificări de două ori pe zi, iar la nivelul staţiei se iau probe din 2 în 2 ore, probe de apă brută şi apă decantată. În laborator este un echipament prin care se controlează

staţia şi se fac verificările necesare pentru apa brută şi apa decantată. Dozele sunt stabilite la calculator, se calculează parametrii apei brute, cantitatea de var, se pornesc şi se opresc pompe, se măreşte şi se micşorează debitul, etc.

Analizele în laborator se fac pentru turbiditate (cu turbidimetru), alcalinitate, duritate şi altele. Pe timpul zilei staţia de tratare pompează spre oraş 1500-1600 m3/oră, iar pe timpul nopţii 700 m3/oră, în medie la 400 de litri pe secundă. Elevii au aflat că valoarea maximă admisă pentru turbiditatea apei de la robinet este 5, iar apa care pleacă din această staţie şi ajunge la noi are o turbiditate de 0,4. Astfel apa de la robinet din Bistriţa este printre cele mai bune din ţară.

La finalul excursiei lor elevii au rămas cu o imagine clară: modul prin care apa ajunge la robinet este unul complex, este nevoie de apă din râuri, de spațiu mult, de curent electric, de substanțe chimice, de instalații, de oameni calificaţi, de monitorizare non-stop pentru a avea apă potabilă la noi acasă.

O apă curată înseamnă o viaţă sănătoasă şi fiecare are dreptul la un mediu sănătos, asta îi învaţă şi profesorii la şcoală pe copii, iar acţiunea contribuie serios la educaţia civică şi ecologică a elevilor prezenţi. Vizitatorii au mulțumit gazdelor și doamnelor care s-au oferit să le fie ghizi pentru câteva ore.