Iubirea fragilă

 

 

 

 

Ne-am iubit în nopți de vară calde,
când luna veghea peste noi ca un jurământ,
iar tu, suflet rece, mă țineai în brațe,
cu mâini fierbinți și tremurânde
de parcă ți-era teamă că timpul m-ar lua.

Respiram încet, pierduți în tăcere,
iar pieptul tău – refugiu adânc –
mă fura din lume, mă făcea să uit
că există ceva dincolo de noi.

Erai gheață și flacără deopotriva,
ochii tăi ascundeau furtuni,
dar știam să-ți dezgheț sufletul,
să-ți alin durerea si fricile
să-ți aduc pacea pe care nu ai cerut-o
dar de care aveai nevoie.

Și când eram împreună, nimic nu mai conta.
Toate grijile noastre se topeau
în atingerile calde ale sufletului
în îmbrățișări subtile, în săruturi tăcute,
și-n liniștea aceea sfântă, în care iubirea
Nu avea nevoie de cuvinte .

Christiana-Andreea Peter, elevă în clasa a XI-a E