Reporterii de liceu au aflat, pe parcursul celor opt zile de vizită la Besançon, povestea începuturilor relației de prietenie dintre Bistrița și Besançon, alături de alte povești impresionante legate de această prietenie, care a adus împreună oameni din două culturi diferite, legând prietenii solide de peste douăzeci de ani.

Cristian Nallet, un bun prieten al bistrițenilor, rememorează începuturile poveștii româno-franceze dintre Bistrița și Besançon: „Eram profesor la IUFM (Institut Universitaire de Formation des Metres) acolo unde se formau profesorii și se organizau săptămâni culturale. Erau două săptămâni pe an în care se organizau activități culturale pentru elevi, fiecare ce dorea. Astfel în 1993 s-a plecat pentru prima oară în România. Era un autocar mare care avea două săptămâni culturale diferite: cei care mergeau în licee și în școli să examineze sistemul educativ român, în care eram eu și apoi era altul cu Marie Michele care mergeau să vadă lupul și ursul din Carpați, care militau pentru salvarea ursului și a lupului din zonele carpatine.

Așa au început schimburile culturale Bistrița-Besançon, care la început erau foarte intense: se derulau de două ori pe an, de cele mai multe ori cu autocare supraetajate. Era mai degrabă turism decât schimb școlar. Se mergea chiar și la Paris, de exemplu, fiind puțin înspăimântător pentru noi, pentru că lăsam 50 de oameni în Paris să descopere orașul și ne reîntâlneam seara la autocar, dar cu toate astea se regăseau cu toții, fără probleme.

Anii următori Claude Mercier a părăsit IUFM și doi, trei ani nu au mai fost schimburi, iar apoi eu am reluat acest schimb. Erau 10 -12 studenți care veneau în România pentru două-trei săptămâni în luna septembrie, iar cei români în decembrie, pentru că se dorea să asiste la târgul de Crăciun de la Colmar. Apoi schimburile s-au diminuat, acum sunt câte 4-5 studenți care vin pentru 3-4 săptămâni prin Inspectoratul Județean, dar românii nu mai vin, nu știu din ce motiv. Vin în schimb studenții români la Facultatea de Litere sau profesorii la stagii la CLA. Eu acum sunt la pensie, am părăsit IUFM și este rândul celor mai tineri să continuie parteneriatul.”

Întrebat cum găsește seara românească de la Besançon, acesta declară: „Găsesc că în seara aceasta s-a recreat o atmosferă românească, dansul, mâncarea și muzica, toate acestea au fost impresionante. A fost o seară agreabilă. Am fost în România de peste 35 de ori, uneori veneam și de câte două ori pe an. Acum am lăsat rândul și altora să se ocupe de schimburi. Monica Buboly se ocupă acum de schimburi din partea Inspectoratului împreună cu ESPE(Ecole Superieure des Professers et Education) care este acum în locul IUFM și, din câte știu, în luna februarie vor veni patru studenți pentru 2-3 săptămâni în România.”

Întrebat ce i-a plăcut cel mai mult la români, Cristian Nallet declară că românii sunt foarte călduroși, foarte primitori, că are foarte buni prieteni în România, motiv pentru care revine în vizită. Îi plac foarte mult peisajele din Carpați.

În ceea ce privește relația Bistrița- Besançon, anul trecut s-au împlinit 20 de ani de înfrățire, relațiile sunt foarte bune, dovadă cei doi primari care se înțeleg foarte bine și s-au întâlnit la Besançon, demonstrând strânsele relații dintre ei.

În încheierea interviului acordat CNAMonline, Cristian Nallet a adresat o urare reporterilor de liceu: „Ziarului vostru viață lungă, foarte bine, bravo vouă!”

Dominique Thomas, dirijorul corului român-francez Bistrița-Besançon, a acceptat să-și exprime impresiile privind evenimentul, precum și experiența sa în calitate de profesor coordonator al unui cor bilingv. Cât despre circumstanțele care au favorizat nașterea și, ulterior, fructificarea ideii corului, acesta a subliniat: ,,Eu și Carolina Karoli, dirijoarea corului român, ne-am întâlnit anul trecut, întrucât eu am întreprins un schimb de experiență în România cu un cor care se numește ,,Copiii speranței”. Carolina mi-a propus să continuăm schimbul, iar eu am acceptat”.

Acesta a adus la cunoștința echipei CNAMonline și modul de lucru prin care cele două coruri reușesc să coopereze și să solidifice prietenia deja existentă între cele două culturi europene. Pentru a putea interfera pe plan muzical, s-au propus trei cântece în limba maternă care să fie învățate de fiecare dintre cele două coruri, fiecare dintre acestea exersând separat.

Elevii români și francezi s-au reunit sub semnul muzicii la Besançon, unde cele două coruri au început să lucreze împreună din momentul sosirii elevilor din Bistrița. Astfel, elevii români au învățat cântece în limba franceză, iar elevii francezi au fost puși la încercare și au avut de interpretat melodii în limba română, fapt ce a demonstrat încă o dată caracterul multicultural al celor două orașe. Cât despre importanța coralei în a le asigura elevilor o dezvoltare armonioasă, acesta a declarat că rolul coralei este unul esențial, deoarece permite interacțiuni între elevi.  Acesta a mărturisit că muzica este universală și că favorizează astfel schimburi culturale între orașe.

Sorin Tisa – meșter popular din județul Bistrița-Năsăud. Asociația pentru Resurse Francofone Active, împreună cu reprezentanții Besançonului, au invitat mai mulți producători bistrițeni de produse tradiționale, printre care și pe meșterul popular Sorin Tisa, membru al asociaței „Produs în Bistrița-Năsăud”. Primul lui zbor cu avionul l-a condus, nu oriunde, ci în Franța, la Târgul Marché Solidaire.

„Ca oraș, Besançonul este ceva deosebit, ceva minunat, un loc încărcat de istorie. Peisajele din această regiune au rămas întipărite în memoria și sufletul meu. A fost o experiență plăcută pentru că mă duce cu gândul la agro-turism, întrucât am fost cazat la o familie de francezi.”, declară acesta. Povestea lui a început în 1970 când era un copil pasionat de sculpură în lemn. Era mereu prezent acolo unde se auzea o circulă sau un gater, împins de curiozitatea acestei arte.

În prezent, toate lucrările lui iau naștere rapid datorită viziunii sale asupra naturii – peste 95% din materia primă este preluată de aici. De aceea, materialul principal este lemnul și derivatele lui: conuri de 3-4 feluri sau nucă neagră. De asemenea, în confecționarea acestor lucrări tradiționale în miniatură, se folosește os și flori de paie. Exponatele sunt realizate manual, fără intervenția mașinăriilor, în funcție de forma pe care acesta o percepe. Operele sale se sincronizează cu sărbătorile și obiceiurile românești. Spre exemplu, produsele artizanale pe care le-a prezentat în cadrul Târgului de Crăciun de la Besançon, au reprezentat figurine și peisaje de iarnă. Aceste obiecte îi demonstrează talentul, fiind roadele pasiunii sale.

În final, Sorin Tisa declară că se va întoarce acasă mai bogat cultural.

,

Viorica Semeniuc – artizan popular în încondeierea ouălor. Viorica Semeniuc a învățat arta încodeierii ouălor începând cu vârsta de 8 ani, de la bunica sa. Această artă este o tradiție care se transmite din generație în generație, iar pasiunea pentru desen a ajutat-o în această deprindere. Tehnica este tradițională, prin urmare, ouăle încondeiate sunt specifice sărbătorii de Paști. Referitor la etapele de lucru, acestea sunt în număr de 5. În primul rând, oul se golește de conținut printr-un orificiu făcut cu un burghiu sau un cui, iar apoi se extrage conținutul cu o seringă.

După ce coaja se spală foarte bine, se folosește ceară de albine naturală topită la temperaturi ridicate și aplicată cu un instrument special numit chișiță, de diferite dimensiuni. Urmează etapa în care sunt utilizate culorile provenite din pigmenți naturali, de la nuanța cea mai deschisă la cea mai închisă. Această etapă diferă de la o regiune la alta. De pildă, în localitatea din care provine artizana Viorica Semeniuc, localitatea Moldovița, județul Suceava, sunt folosite culorile roșu, galben împreună cu negru. Mai aproape de frontiera ucraineană se folosește albastrul și verdele. Cea mai importantă tehnică de încondeire se numește batic, dar se folosește frecvent și cea relief. De asemenea, există cea a picturii iconografice și cea a aplicării mărgelelor.

Ultimul pas constă în aplicarea unui lac care face oul să lucească și îi întărește coaja. Datorită faptului că meştera găzduiește acasă demonstrații pentru turiști, întâmplarea a făcut ca grupul de la Besançon să-i treacă pragul casei, fiind astfel invitată la Târgul de Crăciun Marché Solidaire. Românca participă la expoziţii internaționale din Belgia, Olanda, Franța și România. „Toți cei care trec pe lângă stand se opresc pentru a privi demonstrația, fiind uimiți de ceea ce pot eu realiza și toate acestea sunt făcute de mână.”

În ceea ce privește durata procesului de încondeiere, ea depinde de motive și dimensiunile ouălor. Timpul de lucru variază începând de la 4-5 ore în cazul ouălor de rață și până la o săptămână în cazul ouălor de struț. Un moment amuzant din această experiență, declară Viorica Semeniuc, a fost cel în care cazarea intermediară de la Viena, Austria, a fost suprapusă cu cea a 4 reporteri de liceu. La întoarcerea lor în cameră, sperietura s-a produs când aceștia au relizat că ușa era deschisă si becul aprins. Situația s-a rezolvat, iar doamnei i s-a dat altă cameră.

 

Anca Dodu, Amalia Rus, Ștefan Petrina, reporteri de liceu

Foto: Sharon Crețu