Miercuri, 8 noiembrie și joi, 9 noiembrie a avut loc la Centrul Comunitar pentru Tineret, Bistrița un workshop cu actorul Rareș Budileanu de la Teatrul Național din Târgu Mureș în cadrul festivalului de teatru „Zbor”.

Acest gen de activitate i-a atras pe tineri, numărul de participanți fiind de 40 de elevi în prima zi și 28 în a doua zi. Workshop-ul s-a derulat pe două zile în care tinerii au putut cunoaște câteva exerciții de actorie care, în același timp, au avut rol de dezvoltare personală. Fiecare dintre cele două activități a conținut trei ore de jocuri de improvizație, dinamică, atenție și controlul asupra propriului corp.

La finalul workshop-ului participanții au primit câte o umbrelă cadou, aceasta fiind „o mică atenție din partea primăriei”.

Rareș Budileanu, a răspuns unor întrebări ale reporterilor de liceu:

Î: De ce ați ales să fiți actor ?

R: De mic sunt pe scenă și viața așa m-a condus de am ajuns: să fiu actor și mi-am dorit asta de când am fost copil.

Î: Ați mai lucrat până acum cu tinerii?

R: Da, foarte mult, în diferite contexte.

Î: Dumneavoastră ați ales să fiți actor sau v-au dat părinții dumneavoastră la cursuri de actorie?

R: Nu m-a dat nimeni. Eu am urcat pe scenă de mic, cântam, jucam piese, am fost pe la cercurile de teatru de pe vremea aia, la actualul „Palatul Copiilor”, care pe atunci se numea „Casa Pionierilor”.

Î: Când ați simțit că nu mai puteți, că vreți să renunțați? Ați simțit vreodată?

R: Nu!

Î: Vedeți în tinerii prezenți la atelier viitori actori?

R: Pe mine în principal nu mă interesează lucrul acesta când lucrez cu tinerii. Pe mine mă interesează ca ei să rămână cu ceva, un mic procent din ceea ce lucrăm împreună. E o dezvoltare personală, asta e ceea ce mă interesează în primul rând. Dacă ei vor să devină actori după aceea, e fix dorința și problema lor. Scopul meu când fac aceste ateliere, oriunde le fac, nu e să fac din tineri actori, ci să încerc să le deschid ochii, într-un fel.

Î: Ce i-ați spune unui tânăr care vrea să devină actor pentru a-l încuraja?

R: I-aș spune să munceasă mult, să citească mult, să fie cu ochii și cu urechile deschise tot timpul și să nu se aștepte doar la lapte și miere. Actoria este o meserie foarte grea, care necesită o grămadă de muncă și trebuie să-i acorzi mult timp și seriozitate.

Î: Este adevărat că se câștigă prost din actorie, în România?

R: E adevărat că nu se câștigă bine, mai ales pentru cei tineri. Este greu la început, dar dacă ai șansă, noroc, muncești și insiști, poți să ajungi la un moment dat să o duci binișor.

Nici impresiile liceenilor intervievați nu s-au lăsat așteptate prea mult. Eleva Ioana Handrea din clasa a IX-a C, de la CNAM, a afirmat:  A fost o activitate frumoasă, plăcută și nu mi s-a părut o pierdere de timp. Mi-a plăcut. Am reușit să interacționez cu ceilalți și mi-am făcut și câțiva prieteni.

Gabriela Moldovan, elevă în clasa a IX-a D, de la același liceu, a declarat: A fost un atelier foarte interesant. Cel mai mult mi-au plăcut jocurile noi pe care le-am învățat.

Nicoleta Ghiță, colegă de clasă cu precedenta participantă la atelier, a mărturisit: Mi s-a părut a fi o activitate incitantă și bine-venită pentru că am cunoscut și oameni noi. M-am înscris la acest atelier deoarece mă gândeam că va veni un actor profesionist, care ne-ar putea arăta o altfel de lume, decât cea pe care ne-o prezintă ecranele, unde totul pare așa ușor și toată lumea se integrează și totul merge foarte bine. Cel mai greu mi se pare a fi improvizatul, pentru că nimeni nu gândește ca tine și în momentul în care ți se dă un subiect, îți faci un film și ceilalți nu merg pe firul tău narativ, iar asta complică lucrurile.

 

Andreea Bora și Carmen Rus, reporteri de liceu