Trup firav învelit în abur.

Chemare tainică cu glas plăpând.

Sfinte icoane

în pridvorul inimii mele,

Mama și pâinea.

Anotimpuri frânte

pe felii de iluzii scurse din cer.

Dimineți furate

din fântâna ochilor tăi

în care curge iubirea

în fiecare veșnicie.

 

Sfinte metafore

pe aripile unei brize

purtate către abis.

Adieri leneșe

ce bat la poarta sufletului

pierzând în vraja parfumului

urma muzei.

 

Într-un orizont pierdut,

Mama plămădește vise

presărând miresme pe coaja pâinii.

Alexandra Ana Moldovan – X A