Adelina Baidoc este, la prima vedere, doar o elevă în clasa a XII-a F la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița. Însă, ea are un talent deosebit, un talent pe care îl valorifică cu ajutorul profesoarei sale de desen, Ștefania Borodi. Recent, Adelina a avut prima ei expoziție de pictură cu vânzare.
Zâmbitoare și plină de emoție, Adelina a răspuns unor întrebări ale reporterilor de liceu.
Î: De unde vine pasiunea ta pentru pictură?
R: Dintr-o oarecare izolare pe care am avut-o de mică, nu am vrut să fiu în centrul atenției, am vrut să fiu eu, cu mine, pictând, încă din copilărie și să mă reprezint pe mine cum sunt eu. Mă consideram foarte diferită de alții și atunci mă reprezentam prin desen, prin pictură, continuând până acum.
Î: Cum te-a descoperit profesoara ta de desen?
R: M-a descoperit în timpul unei ore de curs. Aveam de făcut o temă care mă avantaja și am făcut-o așa de bine încât m-a încurajat să continui. Pe urmă, am mers și i-am spus doamnei diriginte despre talentul meu și despre faptul că aveam de gând să fac o expoziție la propunerea doamnei profesoare de desen.
Î: Ce încerci să transmiți prin lucrările tale?
R: În general vreau să transmit că totul poate inspira și poate avea o profunzime: bucurie, în orice se poate găsi asta. Ar trebui să o găsim mai ales în noi, prin această expresivitate, tu o înțelegi cu sinele tău, vezi în tablouri ce vrei tu.
Î: Ce surse de inspirație ai?
R: În general mă inspiră natura, oamenii și animalele cel mai mult, pentru că de mică am avut animale în casă, de la broască țestoasă, până la veveriță, animale mai atipice.
Î: Te-ai gândit vreodată să iei parte la o expoziție sau să te valorifici într-un fel anume, să te faci cunoscută?
R: Nu m-am gândit pentru că nu-mi place să fiu în centrul atenției, am o anumită modestie. Nu sunt sigură pe mine, n-aș crede că am chiar talent. Ceea ce fac, fac pentru mine, prietenii mei și pentru familie. Doamna profesoară m-a încurajat foarte mult în acest sens.
Î: Te-ai axat pe o anumită temă în desen sau încerci mai multe?
R: Încerc să fac din toate, să văd la ce mă pricep cel mai bine și am realizat că desenele cu linii decorative și colorate mă reprezintă cel mai bine.
Î: Vremea de afară sau trăirile tale te influențează în artă?
R: Mă ajută foarte mult pentru că nu pot să redau bucurie pe pânză sau să dau culoare dacă eu am o stare bacoviană, mohorâtă.
Î: Vrei să urmezi un curs, o facultate de Arte?
R: Vreau să urmez un curs pe lângă facultatea pe care o voi urma, și anume Facultatea de Litere, română-engleză.
Î: Cum ai reușit să-ți cumperi toate materialele de care ai avut nevoie pentru realizarea tablourilor din expoziție?
R: Cu ajutorul doamnei diriginte, am obținut o bursă de la Rotary pentru a investi în mine, iar familia mea m-a susținut mereu financiar și moral.
Î: Ce momente ale zilei sunt reprezentative pentru picturile tale?
R: Dimineața. Atunci am cea mai multă energie, mă trezesc zilnic la ora 6.
Î: Ce te caracterizează?
R: Originalitatea. Vreau să nu vin cu clișee, ci cu ceva în plus de la mine. Și creativitatea.
Amalia Rus, reporter de liceu
Be the first to comment on "O viață trăită prin culori"