Pe 9 mai 1895 s-a născut scriitorul Lucian Blaga, în localitatea Lancrăm, lângă Sebeș, județul Alba.
A fost un elev studois cu o precoce atracție către filozofie. La facultatea de teologie din Sibiu, ținea prelegeri colegilor despre filozofia Renașterii.
În 1917 pleacă la Viena, unde își va lua doctoratul în 1920 cu lucrarea „Cultură și cunoștință” publicată în 1922.
În 1919 îi apar primele volume „Poemele luminii”(versuri) și „Trepte pentru templul meu” (aforisme).
Prima sa dramă „Zamolxe” , îi apare în 1920.
Din 1926 poetul a dus o viață retrasă în străinătate prin diferite capitale europene ca atașat de presă, secretar sau consilier de legație.
În 1936 a fost ales academician și din 1937 i s-a creat o catedră de filozofie la Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena.
La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea numai un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat de la catedră pe motive politice.
Din 1948 a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951), apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. În această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică „Luntrea lui Caron”, publicat de asemenea postum.
Dintre operele filosofice grupate în trei trilogii (1943-1946), „Trilogia cunoașterii”, fiind prima și reprezentativă.
Proza lui Blaga se remarcă prin volumul autobiografic „Hronicul și cântecul vârstelor”, editat postum, 1965. Ca o ironie a sorții a decedat la 6 mai 1961, în Cluj, fiind înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
Blaga își conturează autoportretul în volumul „Nebănuitele trepte” apărut în 1943, unde se prezintă el însuși spunând:
„Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
și până la cele din urmă hotare.”
Iar în „Hronicul și cântecul vârstelor”, caiet datat 1946 și editat postum în 1965 la Editura Tineretului, Blaga consemnează amintiri de la vîrsta la care majoritatea copiilor încep a vorbi:
„Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului. Urmele acelei tăceri iniţiale le caut, însă, în zadar în amintire. Despre neobișnuita înființare a graiului meu aveam să primesc o înșirare de știri numai târziu, de la Mama și de la frațiii mei mai răsăriți” .
Despre Lucian Blaga, Sextil Pușcariu ne-a lăsat o scurtă dar pătrunzătoare imagine:
„În acest suflet de poet e atâta dinamism și în acest creier de gânditor atâta concentrare, încât versul său sparge cătușele formei tradiționale… Lucian Blaga a pătruns… taina specificului nostru etnic, s-a așezat pe crestele înălțimilor, unde puterea furtunilor pustiitoare crește ca să fie aproape de lumină. El a trecut cu o apăsare aristrocratică pe drumul ce-l depărta de succesul imediat… astfel a izbutit să dea… o operă poetică atât de închegată, nouă, originală și adâncă…”
Cristian Stancu – reporter de liceu
Be the first to comment on "Elemente de colecție – LUCIAN BLAGA"