În cadrul etapei naţionale a Olimpiadei „Lectura ca abilitate de viaţă” de la Bistrița, elevii au luat parte, joi 20 aprilie 2017, la o activitate recreativ-culturală, la Sinagogă, unde a fost prezent şi scriitorul Dan Coman. Acesta a mediat, ca în fiecare ediție, activitatea culturală oferită de organizatori cititorilor experimentați ai olimpiadei, ocazie cu care şi-a exprimat părerile legate de OLAV la cererea reporterilor de liceu.

R: Din perspectiva unui scriitor ce înseamnă OLAV?

DC: OLAV este o olimpiadă alternativă extrem de necesară, în primul rând pentru că aduce la un loc oameni care citesc şi altceva decât programa şcolară. Acest lucru este senzaţional. Uite, ce s-a întâmplat acum… este a V-a ediţie, au mai fost trei ediţii în Bistriţa şi de fiecare dată am avut un autor invitat şi oamenii care l-au întâlnit au cumpărat cărţile lui şi au devenit fani, cititori constanţi. Acest fapt nu se poate întâmpla în alte tipuri de olimpiadă, deci pentru scriitori este esenţial ce se întâmplă la OLAV.

R: Cât de importantă este lectura pentru tineri?

DC: Lectura este la fel de importantă pentru tineri precum: hrana, datul pe role şi descoperirea propiului corp.

R: Cum aţi încuraja tinerii care nu citesc şi nu sunt pasionaţi de acest lucru să participe la OLAV?

DC: Simplu, spunându-le să nu citească dacă nu au chef să citească!

R: Consideraţi că este importantă o astfel de olimpiadă în societatea contemporană?

DC: Da, absolut! Şi faptul că, nu ştiu dacă voi ştiţi, ideea aparţine unor profesori din Bistriţa, care au pus pe roate, prin intermediul Ministerului, acest tip de olimpiadă. Este un lucru extraordinar pentru că pune pe harta României contemporane Bistriţa ca fiind o zonă centrală. Ceea ce nu este puţin lucru pentru un oraş cunoscut mai degrabă pentru Dracula şi, ştiu eu ce alte chestiuni, decât pentru această olimpiadă.

R: Am aflat că în urmă cu doi ani tema pusă în discuţie la OLAV se referea la felurile de mâncare, cu alte cuvinte la zona culinară, care definea contextul construit de autor în operele literare. Ce v-a determinat să alegeţi acest subiect?

DC: Simplu, a ieşit o întâlnire acum doi ani absolut genială. Provocarea era „Hai să ne amintim fiecare, să încercăm să gătim ceea ce găseşti în cărţile de literatură”. Vreau să spun că toţi îşi aminteau o grămadă de reţete exotice, întâlnite în cărţile de literatură. Mâncarea şi literatura merg mână în mână, ca şi literatura cu sportul, literatura cu muzica. Ideea de astăzi ar fi fost să vedem un pic ce muzică ascultă personajele din cărţi şi fiecare să ne amintim ce muzică ascultă şi la ce filme se uită.

R: S-a întâmplat ca uneori elevii să vă dea idei pentru discuţie?

DC: Tot timpul, niciodată nu am ales tema de la sine. Adică de fiecare dată nu le-am cerut explicit o temă, mereu ideile vin de la ei, eu doar le preiau şi le propun.

R: Care a fost cea mai interesantă temă pe care aţi abordat-o?

DC: Nu cred că există o ierarhie a temelor, absolut toate sunt interesante în felul lor. La fel cum, dacă ai ieşi cu prietenii apropiaţi în mod constant nu cred că faceţi o clasificare a temelor pe care le discutaţi. Depinde de context, uneori este important să discuţi despre prietenul cuiva, alteori despre nu ştiu ce piesă. Deci nu există o ierarhie, este foarte important și esenţial dialogul între oameni pe viu.

R: Ce temă a rămas neabordată?

DC: Sunt enorm de multe teme, am zis câteva dintre ele cum ar fi muzica pe care o ascultă personajele. Sunt nenumărate. Ar trebui să mai fie 100 de ediţii de OLAV să ajungem să le facem funcţionale pe toate.

R: Aveţi un mesaj pentru participanţii la olimpiadă?

DC: Fiţi tineri!

Amalia Rus, reporter de liceu